Semnificatia si tipul marcajelor forestiere

Marcajele forestiere sunt reprezentari grafice omologate prin lege, fiind intalnite de cele mai multe ori pe copaci, si, uneori, pe borne artificiale. Acestea au ca scop sa delimiteze si sa incadreze unitatile teritoriale de amenajare si gospodarire a fondului silvic.

Iata care este semnificatia si tipul marcajelor forestiere intalnite in padurile din Romania:

Banda orizontala inelara simpla – delimiteaza subparcele. Fixeaza limitele reprezentate de areale (suprafata de raspandire a unei specii, a unui gen de plante etc.), omogene (care sunt de acelasi fel) din punct de vedere al speciilor, varstei, densitatii etc. Intersectiile dintre limitele subparcelare, precum si intersectiile acestora cu liniile parcelare se marcheaza cu o banda inelara de vopsea.

Banda orizontala inelara dubla – reprezinta intersectia de linii parcelare si desparte doua parcele alaturate. Benzile de culoare separate de o banda alba care inconjoara arborele sunt insotite de un numar.

Banda verticala simpla – delimiteaza parcele forestiere (Unitati de Amenajare – UA). Este reprezentata printr-o linie de aproximativ 10 – 15 cm lungime si poate fi gasita, de obicei, pe creasta sau pe axul vailor. Amenajamentele silvice sunt elaborate de unitati specializate atestate de autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura.

Banda verticala dubla – fixeaza limitele Unitati de Productie (UP) sau parchete (unitati intermediare intre parcele si ocoale), fiind reprezentata de doua linii de aproximativ 10 – 15 cm. Unitati de Productie (zonele unde se pot taia arbori) sunt elaborate de autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura, cu respectarea următoarelor principii: a) principiul continuitatii recoltelor de lemn; b) principiul eficacitatii functionale; c) principiul asigurarii conservarii si ameliorarii biodiversitatii; d) principiul economic. (LEGE – nr.46 din 19 martie 2008 Codul silvic).

Litera „H” – reprezinta limita dintre doua ocoale silvice si se gaseste pe culmile principale (desparte bazine hidrografice importante). Ocolul silvic poate asigura si administrarea padurilor, iar suprafetele minime de padure pentru care se constituie ocoale silvice sunt: 1. in regiunea de campie – 3.000 ha; 2. in regiunea de dealuri – 5.000 ha; 3. in regiunea de munte – 7.000 ha;

*Limita între proprietatea publica a statului si celelalte proprietati se materializeza cu semnele IL, I amplasandu-se catre proprietatea publica a statului iar L catre proprietate. Limita intre proprietati, altele decat proprietatea publica a statului, se materializeaza prin semnul L.

In functie de culoarea benzilor, marcheaza padurea ca fiind:
Rosu (culoarea cea mai des intalnita): proprietatea ocolului silvic;
Galben: proprietate privata;
Alb: in curs de punere in posesie.

Patratul rosu sau albastru pe fond pe fond alb: Delimiteaza rezervatiile naturale si apare la limitele ce inconjoara zona protejata. Se asociaza cu panouri informative dispuse la intrarile principale. Se intersecteaza cu trasee turistice doar intamplator, nefiind marcaje de urmarit.

Alte marcaje forestire care nu stiu ce reprezinta